ianuarie 27, 2012

fara titlu. doar dor

uneori mi-e dor de mine si de blog si de oamenii de aici. si intru pe la Gina, Mariutza mea franceza, ana ana ana, andi si stau putin ca sa nu deranjez si zambesc.

cred ca e timpul sa revin. la poezie.
aici.




pietrele se aduna
ca oamenii
la frig
va trece
spune mama
ca un cârd de ciori
pe
 cer

ianuarie 25, 2012

moldovenii, statul și așteptatul

cândva mă apucasem să disec mintea moldovanului și să găsesc motivațiile pentru care suntem așa cum suntem.

apoi, am scris aproape o carte pe cum poate fi schimbată percepția asupra realității cu ajutorul filosofiei, cu reguli, metode și fishte. mai târziu, manuscrisul a fost luat de apă la Nemțeni. bine a făcut.

m-am apucat să fac altceva, am ajuns la Ministerul Culturii pentru ca să elaborăm împreună cu ei politici publice, să încercăm să facem o Strategie de dezvoltare a culturii și multe alte lucrușoare, care sunt cumva realizarea a ceea ce era în cartea pierdută.

și bum!

găsesc un grup pe facebook - ACT3A și mă bucur repede repede, că uite, la politica pe teatre o să avem implicare reală din partea artiștilor care așteaptă cu sufletul la gură schimbări.

aha, aha. nu am adunat nici 10 like-uri. nici un comentariu.

mmmmmm....mă întreb și ies din grup.

oare să fie simptoame de Homo Sovieticus și în generația care știe deja numai din povești ce a fost URSS? sau poate e societate postmodernă, în care Anything goes și generațiile se revoltă împotriva a orice, dar reazultatul le este indiferent, vorba filosofului?

aseara, veșnicul facebook, prin Alex Lebedev (tare drag blogul lui printre altele) și Victoria Vlad, (o altă persoană de admirat) îmi dă iar de scărpinat ceafa și creierul.

ia aici

http://www.snopes.com/college/exam/socialism.asp

unde scrie așa:
When the reward is great, the effort to succeed is great.  Recompensa e pe măsura efortului

These are possibly the 5 best sentences you'll ever read and all applicable to this experiment:
1. You cannot legislate the poor into prosperity by legislating the wealthy out of prosperity.
2. What one person receives without working for, another person must work for without receiving.
3. The government cannot give to anybody anything that the government does not first take from somebody else.
4. You cannot multiply wealth by dividing it!
5. When half of the people get the idea that they do not have to work because the other half is going to take care of them, and when the other half gets the idea that it does no good to work because somebody else is going to get what they work for, that is the beginning of the end of any nation.

Vrem să ni se dea. pentru că suntem  profi, filosofi, muzicieni, actori. dar în primul rând pentru că suntem cetățeni. deci Statul tre să ne DEA.

ap iak. ceea ce ne dă, va fi luat înapoi. și e corect. legea schimbului asta spune de secole. ne-am obișnuit să ni se ofere pentru că suntem. legea iubirii materne. doar că Guvernul, Ministerele nu sunt mame.

ele produc politici și legi pentru ca noi să putem fi în siguranță.

Ministerele nu sunt vaci sfinte. și doamne ferește să ajungă.

poate e timpul să scăpăm de complexul omului sovietic, care întindea mâinile spre AtotPuternicul ca să îi dea apartament, mașină, salam doctorskaia, ciocolate,  ore speciale pentru sex, somn, creier spălat și lista continuă.

poate că a acționa și a ne implica este soluția?

poate demistificăm statul și îi dăm ce e al lui, dreptul să facă legi, strategii, politici și în loc să ne plângem că nu suntem ascultați, participăm?

ps. mulțumesc Alex și Victoria. :)

mă apuc de rescris cartea.

dedicație specială, nouă, celor care așteptăm Bani de la Stat. statul nu aduce bani, numai mișcatul, acțiunea și dragostea.
http://www.youtube.com/watch?v=h89Ur-ENpQs

ianuarie 23, 2012

leapșa 2. modele, oameni și punkte pe maxim

Moni continuă leapșa. și eu.

1. Povesteşte-ne cea mai incomodă situaţie pe care ai trăit-o la un eveniment public.

eram în clasa a nuștiucâta, mai știu doar că eram adolescentă. la o tabără de vară o făceam pe povestitoarea. îmi plăcea tare mult Creangă, La cireșe. mai știți?
Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...........

și cum eram eu înfierbântată de povestire și mă luase gura pe dinainte

am tras o înjurătură maaaaaaaare maaaaaare, de parcă mă prinse-se mătușa Mărioara pe mine sau mă împiedecasem eu acolo. :)

profesorii au rămas cu gura căscată, colegii râdeau  și eu toată roșie am continuat
până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos.

nu știu de ce, dar nu o voi uita toată viața. și mă umflă râsul ori de câte ori îmi amintesc cum stăteam pe scenă și râdeam de mă spărgeam. și acum râd :)









2.   Când ai avut prima dată senzaţia că oamenii te percep altfel de cum te-ai aştepta?
mmmm...nu mai știu...cred că în clasele mari, când credeam că lumea e frumoasă și mă iubește și la un moment dat s-a apropiat de mine o colegă, care era cu câțiva ani mai mare și m-a scos la ”razboare” pentru un băiat. tare neplăcut incident. dar am înțeles că uneori lumea se oprește în loc chiar dacă nu vrei și că oamenii te văd altfel decât ești.

și m-am obișnuit cu ideea. chiar dacă doare.

apoi, mult mai târziu, cu vreo doi ani în urmă, s-a produs ruptura cu doi oameni la care am ținut tare mult, prietene cu care am crescut, am trăit timp de 20 de ani. și asta pentru că toți noi ne percepem unii pe alții altfel decât credem. și poate că e ok. și poate că relațiile durabile sunt cele în care distanța asta dintre cum mă văd eu sau cum vreau să mă vezi, coincide cu ce crezi tu despre mine.

3.    Care a fost momentul de cotitură (plus/minus) al carierei tale?
anul trecut. din 95, venită de la cluj, am stat în USM. făcut cursuri, doctorate, posdocuri, discuții, asigurarea calității și tot așa. eram îndrăgostită de jobul meu. dar devenisem comodă și foarte sigură că în afara univeristății viața nu merită a fi trăită.

primăvara trecută am trecut peste frici, pasiunea de a preda și locuri cunoscute la scrierea în revista PUNKT și după aceea la poziția de consultant în Ministerul Culturii și la Tineret. dacă nu apărea Angela și după aceea Onorica și Sorin curajul meu de a îmi muta cuibul nu era atât de aventuros. acum le mulțumesc pentru asta :)


4.    Există un model pe care l-ai urmat, un profesor pe care l-ai ascultat?

am avut atâția profesori frumoși, care mi-au oferit șansa să îmi pun întrebări, să învăț că mirarea este sursa lumii și că trăirea și gândirea sunt una și aceeași, încât ar trebui o postare aparte ca să vprbesc despre toți. câțiva oameni -cheie m-au învățat:

diriginta, profesoară de română, dna Maria Ghițu - că lumea fără poezie e seacă, că dragostea se ascunde în orice și trebuie să știi să o cauți, că a fi diferit e ok. nu e rău, nu e bine, e altfel

profesorul Codo ban, de la care am învățat că sacrul se ascunde în profan , că femeile și bărbații sunt parte a unui întreg, că filosofia este o cale și că iubirea de sine este...și că...multe multe de toate



fragment de interviu Realizat de Timotei Nădășan

Și dacă ar fi să plec, aș pleca fără nimic, tocmai pentru că plecarea mea, vidată de atașamente, să fie cât mai completă, să lase în urmă, ca în budism, un vid cât mai complet. Aș pleca, evident, cu mintea, cu conștiința mea, dar am credința acum că și ea s-ar estompa, s-ar vida, și că amintirile ar deveni simple ipoteze ...

T.N.: Pentru început, să încercăm un exercițiu de imaginație: daca mâine ar trebui să-ți părasești locuința și n-ai putea lua cu tine decât un bagaj ușor, ce ai lua cu tine?

A.C.: . Am nevoie de o libertate a alegerii în lectură, care se extinde și în ceea ce privește lucrul în acest caz, îmi place să nu fiu obligat să mă odihnesc nefăcând nimic, ci să am posibilitatea de a lucra la ceva, dacă mă tentează, chiar și în vacanță.

de la dna Elena Muraru, cum să trăiesc pentru generații de studenți, cum să planific activități, să lucrez cu oamenii și cred că cel mai important, cum să creez o echipă și să spun mulțumesc oamenilor pentru ceea ce fac

5.    Care ar fi punktul maxim ce poate fi atins de tine?

nu știu. multe pot fi atinse. și le voi. dar pe rând, atent ca să nu lovesc pe cineva între timp și să nu las urme.

alex, ce zici de leapșă? continui?

ianuarie 12, 2012

Fusta 15. despre poduri, oameni și I never pick the lucky number

ce vedeți aici?



de câtva timp mă gândesc cum se întâmplă că unele relații intră în impasuri din care nu mai pot ieși. și ce e de făcut dacă cei doi se iubesc, dar sunt atât de diferiți, încât văzându-se într-un oraș necunoascut nici măcar nu s-ar observa unul pe celălalt.

cum se intâmplă că doi oameni diferiți ajung totuși să se îndrăgostească unul de altul? despre asta vorbisem anterior. chiar mă apropii de ideea lui Ortega y Gasset. dacă ne uităm în esența oamenilor - vedem de ce sunt împreună- un cerșetor și o prințesă.

de ce atunci ajung să nu se mai înțeleagă?
sau de ce, după ce sunt împreună și ar trebui să fie fericiți, ajung să stea unul de o parte de pod și celălalt de alta?



insert: știți că în nopțile de sânzâiene sau sfinți fetele trebuie să pună sun pat o farfurie cu apă, iar pe ea un fir de mătură. și că noapte visează că trece cu iubitul ei pe pod. și dacă podul rezistă și ei trec peste el, vor rămâne împreună toată viața? :)

ideea nu e în poduri, ci în a ști să le traversezi. uneori, devine imposibil din cauza orgoliului. și e păcat. pentru că orice pod e o aripă. cu el poți învăța să zbori.

ceea ce facem este însă o luptă de Cine e mai tare, cine poate mai mult, cine știe cum va fi.

după, mult mai târziu, o să poți spune responsabil/ă de tine că ai făcut tot posibilul să treci peste pod. și nu va mai conta.

pentru că podurile sunt veșnice. relațiile noastre nu.

pentru că podul este ego-ul nostru.
te apuci și îl lași pe celălalt să te apuce de degete ca să treceți împreună peste el.
sau nu.

ps. Calatrava a desenat păsări și după aceea poduri. oare de ce?

http://www.youtube.com/watch?v=TSN7eCLEf4Q&feature=related