iunie 26, 2009

NU VEI MAI SCRIE NICIODATA POEZIE


Cesaria Evora-Amor E Mar
Asculta mai multe audio Muzica



de multe ori mă întreb dacă tristeţea este starea naturală a omului
nu s-o fi întâmplat cumva că am inventat bucuria din motive culturale?

cineva îmi spunea că nu e voie să te descoperi pe blog.
eu cred aşa:
deschiderea este apanajul celor care înţeleg -
totul este un joc.
oricât de închişi am fi - suntem la fel de supuşi loviturilor din afară. ba mai mult - libertatea din cântece nu înseamnă libertatea din suflet.

şi aici mai jos...pentru cel care mă transformă în om. mai mult decât mi-aş dori vreo dată.


am întâlnit pe cineva într-o seara
să mă uiţi mi-a şoptit
să mă laşi să fiu liber

ai observat,
ochii luminaţi de lacrimi sunt mai frumoşi

de fapt.
aş lua lumea în palme, sau în tălpi şi aş pleca acolo unde
toate cărţile din lume mă învaţă să tac.

m-aş înveli în pagini de poezie
ar arăta minunat în salsa dansată

voi pleca

şi tu - departe să ştii că există undeva
o iubire
care nu te va îneca niciodată.



iunie 25, 2009

POST SÂNZÂIENE

pentru că această postare este una cu totul personalizată, pentru că nu mai are timp nici să viseze în aceste zile,

are stări în care
cerul nu mai încape-n el însuși


copil desculț cârlionțat dezbrăcat

ploaia îl dezmembrează
cade peste

dacă stai departe nu îl vezi


are stări în care
luna își face loc printre stele

stă la geam o femeie plictisită
și șoptește

ploaia o dezmembrează
cade peste


are stări în care
plutind își lasă tăcerile
la porțile tale
indescifrabil și trist

ps. fotografiile sunt ale lui Anatol Danila. multumesc :)



iunie 17, 2009

ÎMI IMAGINEZ CĂ

mâinile comunică mai des şi mai bine decât cuvintele


s-ar putea ca un miraj să îmi acopere ochii
să nu mai simt
să nu mai dansez
să nu mai


şi trec atent peste maluri
inima
bate




ce-ar fi dacă m-aş întinde
şi aş



lăsa valul din ea
să mă înveţe să tac

iunie 15, 2009

CORESPONDENŢE LIVREŞTI. GINA II :)

1.Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Jung, Eliade, Derrida

2. Din ce carte ai mai multe exemplare?
de obicei nu ţin al doilea exemplar. Îl dau. Chiar şi în cazul cărţilor scrise de către mine
3.De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost îndragostit(ă) în secret?
Consuelo, George Sand (din adolescenţă a rămas iubirea mea)
4. Ce carte ai citit cel mai des?
Istoria sexualităţii, M. Foucault
5.Care era cartea ta preferata la 10 ani?
Poeziile lui Eminescu
6. Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
nu am timp pentru cărţi proaste
7. Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
multe. Mi-a plăcut mult Meseria de a trăi, Cezare Pavese, sau Nevoi speciale, Dan Sociu
8. Dacă ar trebui sa obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
nu cu obligaţie. Cu recomandări. Nietzsche. Aşa grăit-a Zarathustra, Freud, Interpretarea viselor
9.Cine crezi că ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Literatură?
Milan Kundera, cu Gala în două :)
10.Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Să scrie scenariştii. Rămân să cred în puterea vizuală a lecturii
11.Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un autor, o carte sau un personaj literar.
atelier de filosofie aplicată cu Allain de Botton
12. Care este cartea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
ce înseamnă carte cultă?
13. Care este cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Derrida, Gramatologia; G. Deleuze, Diferenţă şi repetiţie
14. Preferi autori francezi sau ruşi?
francezi. Şi ruşi.
15. Shakespeare, Milton sau Chaucer?
Milton
16.Ce te deranjeaza cel mai mult in activitatea lecturii?
să citesc pentru că trebuie
17.Care este romanul tau favorit?
Meseria de a trăi, Pavese. Astăzi. Mâine nu ştiu.
18.Scriitorul favorit?
Pavese, Eliade
19. Joci ceva?
de-a realitatea, de-a scrisul, de-a fiinţa
20.Povestiri scurte, schitze?
nu
21.Non- ficţiune?
jurnale, filosofie
22. Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Coehlo
23. Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
lectura de moment
24. Si acum ce citeşti?
Fabrica de absolut. Splendid

iunie 12, 2009

miros de furtună








astăzi tăcerea
îşi cere dreptul de a fi
inimă











înainte de timp vântul îmi dezleagă anii
îi împrăstie printre munţi















uneori copiii găsesc rămăşiţe



doi ochi mari îşi trimit albăstrimea în cercetare
înăuntru
o bătrână le spune
fugiţi mai departe
pe vârf
zăpada va răcori
răsăritul



iunie 07, 2009

DESPRE CĂRĂRI ÎMBĂTRÂNITE

IERI 
 am fost la țară.  

prima senzație pe care am avut-o în microbuz era a unei tăceri  asumate. cald, genți, multă lume, sucuri artificiale. am ajuns prea târziu și microbuzul era deja atât de plin, încât căldura nu îmi permitea să citesc. nici un rând.  am găsit un singur loc la geam, în ultimul rând, acolo în spate unde mai pot sta încă 3 oameni. aglomerația a făcut că lângă mine, unul la altul în brațe s-au instalat doi tineri. amândoi erau atât de frumoși că nu reușeam să îmi iau ochii. bruneți și cu ochii lucitori.  el are 21 de ani, ea 19. jocul început de ei mă dezgustase inițial. am avut impresia că ea își dorește să îl seducă. iscusința cu care o făcea era demnă de invidia oricărei femei de 30. la un moment dat a inițiat un joc în care ea îi desena pe antebraț ceva și el trebuia să ghicească ce  a fost. prima oară a scris numele ei. apoi numele lui. bineînțeles că băiatul nu a reușit să ghicească ce era pe antebrațul lui și cât de ușor a creat ea o legătură, care nu mai poate fi ruptă. mă interesa deja pur profesional ce va urma. mirarea mea s-a amplificat când fătuța, diafană și inocentă,  a desenat  un penis. el a zis atunci - foarfece ?!, mirat  de alegere. ea a început să râdă și a spus - nu am uitat cum strigai în fața părinților mei că mă iubești. acum ți-a trecut, dar eu nu am uitat...am rămas consternată. 

cu toată presupusa libertate în gândire, nu cred că mi-ar fi ajuns minte să desenez un penis pe mâna unui bărbat care  m-a uibit vreo dată. și atunci

a avut loc o schimbare metafizică. el a fost atât de inteligent și sensibil că a reușit să deturneze toată situația spre o discuție extrem de profundă ddespre iubire. era atâta durere în vocile lor, că mi-am deschis cartea și am încercat să citesc, doar ca să nu mai aud ce discută. ba chiar mi-am luat și un creion, cu care să subliniez cuvintele de duh ale lui pavese. dar, la scurt timp am înțeles 
 -  pavese a murit demult. - a murit demult. 

am înțeles cât de mult se iubesc. și că re-întâlnirea lor a fost voită. 

am coborât plină de emoții și am luat-o spre casa părinților pe o cărare pe care o colindam cu prietenele mele în fiecare zi. m-am oprit la o bucată de drum. nu înțelegeam ce mă tulbura. - cărarea îmbătrânise. nu știu dacă ați simțit cum e să vezi un drum îmbătrânit. inhalam fiecare miros al copacilor, fiecare mângâiere a ierbii o simțeam ca pe o atingere a copilăriei. 

am ajuns acasă și m-am cățărat în cireș. în vârf. am rămas pentru o oră nemișcată, uitându-mă la locul în care liniștea și pacea sunt surori. apoi, m-a strigat mama - Angelica, hai la masă. am plâns o bună bucată de timp în vârful cireșului, ștergându-mi nasul cu mâneca....

o tandrețe în locul acela, o dragoste pe care nicio cunoaștere în lume nu o poate compensa.

și jos, a apărut tata cu fiica mea, care striga - și eu vreau sus, și eu vreau sus!!! Tata a adus un ulcior cu vin roz, ca știe că îmi place, mama a pus sarmale în farfurii și am uitat că exist. 

ce bine e să fii normal. 

fiecare sat are propriul nebun. al nostru, unul nou, vine în fiecare zi în stație cu un colac și cu bomboane și îi conduce pe trecători la Chișinău. are pe mână câteva ceasuri. toată lumea îl cunoaște. 

în afară de mine, care nu mai știe ce este să mergi acasă. de mine, care nu mai are ACASĂ. 

s-a apropiat de mine cu un zâmbet atât de inocent că mi- a furat inima și a întrebat: Cine ți-a luat ceasul?  unde e timpul tău? 

m-am uitat tăcută la el, i-am pus mâna pe cap și nu am reușit să răspund nimic. o fi ea o întâmplare, dar nebunul satului știe că cineva, mi-a luat ceasul cu 9 luni în urmă și că aș fi renunțat la orice, numai nu la el. că ceasul era cadrul normal în care reușeam să mă replasez de fiecare dată. 
cu 20 de ani în urmă, mi-a fost luat primul ceas, prima copilărie, prima iubire, prima prima prima.
acum - mai am fiică, blog, cărți, amici,  studenți. 
nu mai am ceas. 

cărările nu mă mai așteaptă și nu voi reuși să stau în brațe la el, în microbuz și să îi spun că poate dacă am merge azi în pădure, totul ar fi posibil. 




iunie 04, 2009

LUMEA FĂRĂ TINE

în lumea mea
sentimentele se adună în palme
mă învăţa mama că fiecare bob
se păstrează ca şi cum ar fi
ultimul

în lumea mea
tăcerea este un altfel de mod de a simţi
mă învăţa tata că fiecare literă
se adună ca şi cum ar fi
singura

în lumea mea
prudența și poezia se despart la mijloc de drum
mă învață cartea că singura iubire
nu poate aduce lacrimi
decât pentru a-mi face din ele
 brâu
hipiot

iunie 03, 2009

am primit aceasta bucata de la o fosta studenta de-a mea. m-am mirat cat de mult ma cunoaste. pentru ca inca e data de 2 iunie și încă zbor și încă dansez, vă invit și pe voi cu mine:


iunie 01, 2009

FILOSOFIA CU COPIII: SAU PRIETENIA TRĂITĂ GÂNDIND

de 1 iunie, de ziua lor, a noastră a tuturor.

săptămâna trecută, miercuri, am fost împreună cu Natalia Munteanu şi Ion Grosu la liceul Gheorghe Asachi, Chişinău, clasa 1 D la un atelier de filosofie cu copiii.




am citit impreuna Motanul Suki şi floarea. nu vă spun despre ce e textul. copiii au decis că este despre ce înseamnă a fi prieten adevărat :) aşa să fie.

la început, am creat comunitatea de învăţare. fiecare dintre ei a ales un nume pentru obiectul creat pe loc şi şi-a trecut prima literă a prenumelui pe tablă.









apoi, Ion a citit textul. fiecare dintre ei a urmărit lectura cu un interes deosebit.




după, a urmat chestionarea. mintea lor funcţiona ca un ceas bine pus la punct.
"Prietenia este, am ajuns noi la concluzia atunci când nu contează cum te simţi, şi te joci cu celălalt"











în etapa de reflecţie, fiecare dintre ei a desenat prietenia. unii au
desenat inimi, altii maşini, alţii copaci şi păsări!












de 1 iunie

lumea se adună în jurul ochilor
se scurg din ea râuri
fiecare îşi alege ce vrea
eu cerurile cu tot cu albăstrimea lor

să le sparg

cineva îmi spune
ochii tăi luminează viaţa celui care ştie să
înoate,

ştiu să zbor
apa
este
uşa pe care nu voi ieşi niciodată.

să le ating

îmi întind palmele pe pământ
ritmic
elaborat
ca în romanele în care eroii îşi vând erotismul
pentru un dinte în plus


să fii atent
atunci
când unghiile îţi zgârie
lecturile inimii